Fotografie de Daniel Frank pe Pexels.com

Abcesul dentar reprezintă o acumulare de puroi, cauzată de o infecție foarte dureroasă, de natură bacteriană apărută la nivelul dinților sau a structurilor adiacente. Această infecție s-ar putea extinde în lipsa unui tratament imediat. 

Cuprins: 

1. Abces dentar, tipuri principale și factori generatori – ce simptome semnalează prezența afecțiunii?  
2. Abces – soluții de stabilire a diagnosticului și de identificare a tratamentului 
3. Puroi la măsea – recomandări preventive prin igienă și alimentație 

1. Abces dentar, tipuri principale și factori generatori – ce simptome semnalează prezența afecțiunii?  

Abcesul dentar poate să se formeze în zona gingiei sau în vârful rădăcinii, din mai multe cauze. De asemenea este important de reținut că această afecțiune este de mai multe tipuri: 

• Abces periapical 

Această formă este cauzată atunci când caria a atins cea mai profundă zonă a dintelui, unde se află vasele sanguine și nervii. Abcesul periapical este identificat prin inflamarea zonei afectate, precum și prin senzația de hipersensibilitate pe care persoana o experimentează la mușcare sau la contactul cu temperaturile extreme. 

• Abces gingival 

O infecție superficială a gingiei este de regulă cauza care generează această formă de abces dentar. Spre deosebire de forma periapicală ce afectează dintele în sine, abcesul gingival nu este la fel de grav, dar se manifestă prin senzații de durere și inflamarea gingiei afectate. 

• Abces periodontal 

Pacienții care primesc acest diagnostic se confruntă cu o inflamație sau o infecție în țesuturile parodontale sau la nivelul osului alveolar, acestea fiind cauzele formei de abces parodontal. Rezistența slăbită a dintelui afectat, inflamația și durerea sunt cele mai comune semnalmente aferente afecțiunii.  

Abcesul dentar poate fi identificat după următoarele simptome: 

• Durere intensă și pulsatilă 

Aceasta se poate extinde din zona dintelui bolnav către maxilar, gât, existând chiar riscul de a afecta chiar și urechea. 

• Hipersensibilitate la alimente reci sau calde 
• Inflamația gingiilor 
• Dificultate la respirație sau înghițire 
• Febră 
• Umflarea zonei din jurul dintelui afectat 

Abces dentar: care sunt factorii de risc? 

Cauza principală care generează afecțiunea numită abces este reprezentată de o igienă dentară precară sau chiar de lipsa acesteia, ceea ce provoacă apariția bolilor gingivale sau a cariilor. 

• Carii dentare netratate 

Atunci când nu se intervine asupra acestora, există riscul să se dezvolte către pulpa dentară. 

• Traume dentare 

Abcesele dentare pot fi declanșate și în urma fracturilor sau a unor fisuri formate la nivelul dinților. 

• Boli parodontale nevindecate 
• Diabet  
• Fumatul  

Ce complicații riscă pacienții care neglijează rolul tratamentului pentru abces dentar? 

La capitolul tratament, complicațiile pot să apară, indiferent de forma bolii, dacă nu se respectă indicațiile medicului. Abcesul dentar nu se vindecă de la sine, ci ar putea rezulta agravarea simptomelor. 

Așadar, prin absența efectuării tratamentului corespunzător, te poți predispune pericolului ca boala să se răspândească spre restul dinților, ajungând chiar la cap. De asemenea, sistemul imunitar slăbit poate fi un factor care să favorizeze complicațiile rezultate în urma netratării abcesului dentar. 

• Afectarea sinusurilor 

Abcesul localizat în dinții superiori poate îmbolnăvi și sinusurile maxilare, ceea ce ar putea declanșa congestie nazală sau dureri puternice la nivelul capului.  

• Abces dentar secundar 

De asemenea, lipsa respectării tratamentului poate genera abcesul dentar secundar. În această situație, infecția atacă alte zone ale cavității bucale, dar există totodată pericolul să avanseze în restul corpului. Pentru a salva viața pacientului se vor impune intervenții chirurgicale suplimentare. 

• Sepsis  

Dacă infecția se răspândește în sânge, atunci se poate declanșa o complicație severă numită sepsis, manifestată prin febră puternică, stări de confuzie, tahicardie sau tahipnee. 

• Endocardita  

Endocardita se numără de asemenea printre cazurile de complicații ale abcesului dentar. Aceasta poate să apară dacă bacteriile pătrund în sânge și se depun pe valvele cardiace. 

• Probleme respiratorii 

Obstrucționarea căilor respiratorii pot surveni pe fondul infecției, dar pot degenera în complicații severe care să impună urgența intervenției chirurgicale. 

Distrugerea structurilor dentare ar putea fi una dintre consecințele nefaste ale unui dinte aflat într-un stadiu prea avansat de infecție pentru a mai putea fi salvat. Așadar, medicul va efectua extracția dintelui bolnav și înlocuirea acestuia cu o proteză sau un implant. 

Abces dentar la copii și bebeluși 

Pe fondul unei alimentații bogate în zahăr și a unei igiene orale deficitare este favorizată acumularea puroiului la nivelul dinților. Așadar, cauzele abcesului dentar la copii nu diferă major față de cele incidente la persoanele adulte. De asemenea, cei mici trăiesc aceleași senzații, simptome și complicații pe care le întâmpină și persoanele majore diagnosticate cu această afecțiune. 

Așadar, pentru a preîntâmpina neplăcerile pe care le provoacă depozitele de puroi la dinți este important ca cei mici să fie informați de ce apare abcesul dentar, să conștientizeze rolul pe care igiena orală îl ocupă în viața unui om sănătos. 

De asemenea, o dietă echilibrată, reducerea consumului de zahăr și programarea serviciilor de stomatologie pentru copii în mod regulat, îi ajută pe cei mici să țină la distanță cariile, infecțiile și inflamațiile. Abcesul dentar la bebeluși este favorizat de următorii factori: cariile de biberon, trauma dentară și infecțiile asociate cu erupția dentară. 

Simptomele includ iritabilitate, plâns inexplicabil, refuzul de hrană, inflamați în zona afectată, febră, salivare excesivă și respirație neplăcută. Tratamentul abcesului dentar la bebeluși poate include administrarea de antibiotice, drenarea pentru a elibera puroiul, plombe, tratamente de canal sau, în cazuri severe, extracția. Prevenirea abcesului dentar la bebeluși necesită măsuri precum: curățarea gingiilor și a dinților, evitarea alimentelor cu zahăr, vizite regulate la dentist și o dietă sănătoasă. 

2. Abces – soluții de stabilire a diagnosticului și de identificare a tratamentului  

Fotografie de Karolina Kaboompics pe Pexels.com

Stabilirea diagnosticului pentru abces poate include o examinare pe baza mai multor soluții. Care sunt acestea? 

• Verificarea istoricului medical familial; 
• Evaluarea simptomelor; 
• Examinarea cavității bucale; 
• Radiografie dentară pentru analizarea gradului de extindere a infecției; 
• Teste de sensibilitate. 

Rolul acestora este de a determina reacția dintelui cu abces la stimuli de temperatură. Tratamentul pentru abces dentar variază în funcție de forma bolii, precum și de severitatea acesteia. 

Mijloacele principale de vindecare a zonei afectate și de ameliorare a simptomelor sunt următoarele: 

• Drenare 

Această procedură presupune drenarea sacului de puroi din zona afectată.  

• Administrarea de antibiotice 

Dacă pacientul se confruntă cu complicații ale abcesului de măsea la nivelul dinților, precum extinderea acestuia către alte zone, atunci tratamentul cu antibiotice ar putea fi una dintre soluțiile prescrise de medic. 

• Prescrierea de analgezice 

Dacă abcesul la măsea sau la dinți este prea dureros și provoacă disconfort major persoanei, atunci medicul poate recomanda analgezice pentru ameliorarea acestora.  

• Proceduri de salvare a dintelui 

Prin tratarea canalelor radiculare se va elimina țesutul nervos și pulpa afectată, iar apoi medicul va proceda la sigilarea dintelui tratat pentru a-l proteja de infiltrarea bacteriilor. 

• Extracție dentară  

Dacă niciuna dintre formele de tratament menționate anterior nu oferă rezultatele scontate, atunci, în cadrul unui laborator dentar se va efectua extracția dintelui bolnav și înlocuirea sa cu proteză sau cu un implant. Din punct de vedere al tratamentului, abcesul la măsea și cel dentar urmează principii similare. Localizarea infecției reprezintă factorul care dictează alegerea tratamentului potrivit fiecărui caz în parte.  

Important! Dacă ești diagnosticat cu abces la măseaua de minte și aceasta este parțial fisurată, atunci este esențială curățarea zonei sub gingia care o acoperă. De asemenea, pentru a bloca bacteriile și reziduurile alimentare, medicul poate recurge la soluția de excizie a gingiei care acoperă măseaua. Dacă măseaua de minte a declanșat infecția, iar erupția sa ar putea prezenta un factor de risc pentru ceilalți dinți, atunci extracția ar putea fi procedura propusă de medic. 

Complicațiile unui abces dentar pot fi severe dacă infecția nu este tratată prompt și adecvat. Infecția se poate răspândi, afectând alte zone ale corpului și provocând diverse probleme de sănătate. 

Infecția osului mandibular sau maxilar poate impune abordarea tratamentului pe bază de antibiotic, existând totodată riscul de chirurgie dentară pentru eliminarea osului bolnav și prevenirea agravării stării în care se află pacientul. Dacă nu se intervine în timp util asupra infecției, aceasta ar putea ataca inclusiv țesuturile moi ale feței și ale gâtului, ceea ce poate necesita tratament cu antibiotic în primă fază. 

Abces dentar: când se impune intervenția medicală de urgență? 

Fotografie de cottonbro studio pe Pexels.com

Notă! Abcesul dentar netratat poate avea consecințe severe, precum abcesul cerebral. Există o serie de simptome ce indică faptul că infecția se poate răspândi și este nevoie de intervenție urgentă: creșterea temperaturii corporale, febră constantă, dureri de cap severe, stări de confuzie, inflamații majore la față sau gât. 

3. Puroi la măsea – recomandări preventive prin igienă și alimentație   

Prevenirea puroiului la măsea implică un proces complex care impune respectarea unui regim alimentar sănătos, vizite la medicul stomatolog, precum și prioritizarea regulilor de igienă dentară.  

Așadar, riscul de abces de măsea la copii și adulți este semnificativ diminuat prin curățarea dentară de minim două ori pe zi prin mișcări circulare. Periajul trebuie să acopere toate suprafețele, cu atenție deosebită asupra marginilor gingiei. De asemenea, pot exista zone în cavitatea bucală, greu accesibile pentru periuța de dinți. În acest caz, eliminarea reziduurilor interdentare se va face cu ajutorul unei ațe dentare. 

Folosirea apei de gură va completa rutina de îngrijire a sănătății orale și de diminuare a acumulării de puroi la măsea. O apă de gură cu acțiune antibacteriană va contribui la evacuarea resturilor alimentare din spațiile greu accesibile pentru periuțe și de asemenea va preveni momentul oportun când apare abcesul dentar, formarea tartrului și a plăcii dentare. 

Dacă periajul se dovedește o măsură insuficientă pentru îndepărtarea acestor două probleme, atunci este necesar un periaj realizat în cabinetele stomatologice profesionale. Abcesul dintelui va putea fi vindecat prin mijloace non-invazive, cu condiția efectuării vizitelor de cel puțin două ori pe an a medicului stomatolog. Scopul acestora este de a examina starea dinților și de a identifica potențiale afecțiuni în fază incipientă dinainte ca acestea să se agraveze. 

Copiii trebuie informați de mici despre cum apare abcesul dentar, care sunt simptomele ce ar trebui să dea de gândit și cum trebuie procedat pentru a salva sănătatea dintelui. De asemenea, tratarea promptă a dinților fisurați, a cariilor dentare, a gingivitei, a parodontitei sunt măsuri cruciale prin care se previne riscul formării abcesului dentar sau pericolul ca infecția să se răspândească către structurile de suport ale dintelui, în funcție de situația în care se află pacientul. 

Alimentația echilibrată nu vizează doar selectarea produselor benefice, ci implică și eliminarea celor dăunătoare de pe lista de cumpărături. De exemplu, abcesul dentar la copii este provocat în cele mai multe cazuri de consumul produselor bogate în zahăr. Așadar, regula unor dinți sănătoși prevede diminuarea cantității de zahăr sau înlocuirea produselor dulci cu alternative care nu favorizează formarea cariilor. 

Cei mai buni prieteni ai dinților și gingiilor sunt produsele bogate în calciu, vitamine și fosfor, precum: fructe, legume, lactate, proteinele slabe etc.  Hidratarea menține un flux salivar adecvat, ceea ce ajută la eliminarea bacteriilor din cavitatea bucală. 

De asemenea, există o serie de factori cu potențial de risc pentru formarea abcesului la dinți, deci se impun anumite măsuri și în privința lor. De exemplu, trebuie ținut cont de faptul că fumatul favorizează bolile gingivale. Bruxismul poate genera fisuri dentare, iar diabetul poate afecta sănătatea orală. 

Așadar, prevenirea abcesului dentar are la bază patru reguli benefice pentru întregul organism și anume: igiena dentară riguroasă, vizite la medic o dată la 6 luni, evitarea obiceiurilor nesănătoase și consumul alimentelor corespunzătoare. 

În concluzie, un abces dentar este o afecțiune serioasă care necesită intervenție medicală promptă pentru a evita complicațiile severe. Recunoașterea simptomelor timpurii este esențială pentru a căuta tratament imediat, iar îngrijirea orală adecvată joacă un rol crucial în prevenirea infecțiilor dentare care pot duce la abcese.

Referințe: 

1. https://www.microbiologyresearch.org/content/journal/jmm/10.1099/jmm.0.003517-0 
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3858730/ 
3. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0099239920310025 
4. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK493149/