Obturațiile sunt metode de reconstituire a țesuturilor dure dentare afectate de carii sau fracturi.
Acestea erau realizate în trecut din amalgam, în timp ce în prezent sunt realizate din materiale compozite care imită foarte bine culoarea țesuturilor dentare absente. În funcție de gradul de distrucție coronară, țesutul dur dentar care lipsește poate fi înlocuit cu ajutorul încrustațiilor, care sunt piese protetice realizate în laborator pe baza unei scanari în prealabil a preparației de la nivelul dintelui.
Există mai multe situații în care ar trebui să schimbăm obturațiile vechi:
-când pacientul prezintă sensibilitate la nivelul unui dinte cu o obturație veche, putem suspecta existența unei carii secundare sau a unei infiltrații marginale. Tratamentul, în acest caz, constă în îndepărtarea obturației vechi, curățarea țesutului dentar cariat acolo unde este cazul și aplicarea unui material de protecție pulpară (ajută la realizarea procesului de neodentinogeneză), urmat de aplicarea materialului compozit care să refacă morfologia dintelui.
-când se modifică culoarea dintelui sau a obturației. În mod normal, obturațiile sunt realizate cu materiale compozite de culoare similară cu cea a dinților. Dacă obturația nu a fost perfect adaptată sau nu s-au respectat condițiile de izolare în momentul realizării acesteia, în timp, poate apărea infiltrația marginală. În acest caz, tratamentul constă în îndepărtarea obturației vechi, a țesuturilor dentare cariate și realizarea unei noi obturații în condiții optime.
-când vechea obturație s-a deteriorat, marginile dinților sau chiar obturația s-au fracturat, atunci aceasta va trebui înlocuită. În funcție de cât la sută din dinte este afectat se decide dacă va fi suficientă reconstrucția cu ajutorul materialelor compozite sau va fi nevoie de realizarea unei încrustații. Aceasta din urmă se realizează când pereții restanți nu oferă suficientă adeziune pentru materialul compozit sau avem nevoie de o protecție cuspidiană (protejăm dintele de fractură când lipsește prea mult din el).
Pentru realizarea încrustațiilor vor fi necesare 2 ședințe:
-o primă ședință în care se îndepărtează obturația veche, se curăță țesutul dentar cariat și se scanează preparația astfel obținută;
-o altă ședință în care se cimentează piesa protetică în cavitatea preparată anterior.
Un alt criteriu de schimbare a obturațiilor vechi este cel estetic: când pacienții prezintă obturații vechi din amalgam (material gri) și doresc înlocuirea lor cu materiale compozite fizionomice.
Tratamentul constă în îndepărtarea obturației vechi de amalgam și realizarea unei obturații noi fizionomice.
Pentru a verifica integritatea obturațiilor și a stabili dacă este necesară sau nu înlocuirea lor este nevoie de un control în cabinetul stomatologic.
Dacă obturațiile au fost realizate în condiții optime de izolare, au fost bine adaptate în cavitatea orală, materialele folosite au fost de înaltă calitate, pacientul se prezintă periodic la control și are o bună igienă orală, atunci obturațiile pot rezista până la 5-10 ani în cavitatea orală.
Articol realizat de Dr. Diana Geladin – Medic stomatolog, protetică, endodonție.
