Proteza dentară mobilă este utilizată atunci când toți dinții naturali au fost pierduți ca urmare a unor infecții, accidente, bolii parodontale sau alte afecțiuni. De regulă, ea prezintă o bază acrilică, care înlocuiește țesutul dur osos pierdut, și dinții care pot fi din compozit sau acrilat, foarte asemănători dinților naturali.
Proteza dentară mobilă trebuie să restabilească funcția masticatorie, să îmbunătățească fizionomia și să nu îngreuneze fonația. Pentru a îndeplini aceste funcții, protezele dentare trebuie să fie cât mai bine adaptate.
Printre avantajele protezelor mobile putem enumera:
– rapiditate în execuție;
– susținerea părților moi și îmbunătățirea esteticii feței;
– cost redus;
– îmbunătățirea masticației, fonației și fizionomiei.
Dezavantajele protezelor dentare sunt:
– acceptate cu greu la început de către pacient;
– confort redus din cauza instabilității;
– resorbție accelerată a osului și gingiei de dedesubt din cauza presiunii nefiziologice;
– uneori necesită adezivi speciali pentru stabilizare.
Una dintre cele mai întâlnite probleme asociate cu protezele dentare incorect adaptate este reprezentată de dificultatea în articularea cuvintelor. Atunci când vorbim este nevoie de spațiu pentru limbă, libertate în mișcarea buzelor și un bun control al mușchilor periorali. O proteză cu margini prea lungi sau incorect adaptată poate interfera cu mișcările naturale ale limbii sau buzelor, provocând instabilitatea protezei sau o fonație deficitară.
Pacienții cu proteze neadaptate pot experimenta un disconfort fizic și dificultate în comunicare, ceea ce duce la o scădere a calității vieții. Acest lucru poate fi evitat dacă în momentul realizării protezelor medicul acordă o atenție deosebită probelor efectuate în cabinetul dentar. Printre cele mai importante etape în realizarea unei proteze dentare se numără „proba machetei”, în care medicul verifică dacă dinții sunt corect montați și nu împiedică pacientul în fonație (pacientul este rugat să rostească anumite cuvinte cheie: vârf, Mississippi); dacă marginile protezei au lungimea corespunzătoare astfel încât să asigure o bună stabilitate a acesteia, contactele interdentare sunt corecte și suficiente, astfel încât să ajute pacientul în masticație și dacă este îndeplinit criteriul estetic. Un alt moment important în adaptarea pacientului la proteză este reprezentat de primele 3 zile de la primirea piesei protetice.
Pacientul este instruit despre cum să o igienizeze, cum să practice masticația și despre cum să exerseze fonația citind diverse ziare/reviste/cărți cu voce tare, dar este rugat să revină în cabinetul dentar pentru control și eventuale retușuri.
Protezele dentare neadaptate reprezintă o problemă majoră, care poate afecta calitatea vieții pacientului. Acesta trebuie să se prezinte la medic dacă prezintă dificultăți în folosirea protezelor, iar medicul poate ajusta proteza veche sau poate recomanda înlocuirea acesteia cu una nouă.
Deși stomatologia modernă digitală ne permite înlocuirea protezelor mobile cu lucrări fixe înșurubate pe 4 sau 6 implanturi livrate a doua zi de la intervenția chirurgicală, pentru o parte din pacienți acest lucru nu este posibil (din cauza costurilor, fricii de operație), soluția optimă pentru aceștia rămânând proteza dentară mobilă.
Articol realizat de Dr. Diana Geladin – Medic stomatolog, protetică & endodonție.
